Un portret flatant se obține cu o lumină moale și laterală, o distanță focală medie sau lungă, un aparat ținut la nivelul ochilor și o poziționare care evită deformările. Cele mai multe portrete care nu mulțumesc pe cel fotografiat suferă de aceleași câteva greșeli: lumina dură, apropierea excesivă, unghiul de jos și lipsa de comunicare. Le parcurgem pe rând, cu soluțiile lor.
Ce înseamnă, de fapt, „flatant”?
Un portret flatant nu înseamnă o poză retușată până la irecognoscibil, ci una în care persoana se recunoaște și se simte bine. Lumina o așază firesc, proporțiile sunt respectate, expresia e relaxată. Nu există un tipar valabil pentru toți, dar câteva principii funcționează aproape pentru oricine, indiferent de vârstă sau trăsături.
Greșeala 1: lumina de sus sau directă
Soarele de la prânz sau un bec din tavan aruncă umbre sub ochi, sub nas și sub bărbie, ceea ce îmbătrânește fața și accentuează orice oboseală. O lumină moale, laterală, de la o fereastră sau de la umbra unui copac, modelează fața fără să o taie. Pune persoana cu fața spre sursa de lumină, ușor întoarsă, astfel încât lumina să cadă la un unghi de 45 de grade. Mai multe despre cum folosești fereastra, umbra și reflectorul găsești în articolul despre portretul în lumină naturală, util pentru exerciții simple acasă.
Greșeala 2: te apropii prea mult cu un grandangular
La distanțe mici și cu un obiectiv grandangular, nasul pare mai mare, fruntea se bombează, iar urechile dispar. Telefoanele, cu camera principală sau ultra-grandangulară, sunt predispuse la acest efect. Ia un pas înapoi și folosește zoomul, sau camera tele. O distanță focală medie spre lungă, în jur de 50–85 mm la un aparat cu senzor mare, redă proporțiile fidel și neutru. Cu cât ești mai departe și folosești o distanță focală mai mare, cu atât trăsăturile par mai armonioase.
Greșeala 3: fotografiezi de jos sau de sus, fără rost
Un unghi din jos, dinspre bărbie, mărește maxilarul și face nările vizibile. Un unghi prea de sus ascunde gâtul și scade persoana vizual. Cel mai sigur punct de plecare este nivelul ochilor sau ușor deasupra lor. Cere persoanei să-și întindă puțin gâtul înainte și în jos, ca să definească bărbia, un gest mic care schimbă mult. Pentru persoane în ochelari, înclină ușor fața în jos sau mută lumina, ca să nu apară reflexii pe lentile.
Greșeala 4: ignori expresia și poziția corpului
O persoană care stă țeapănă în fața aparatului ajunge să arate încordată. Vorbește cu ea, întreabă-o ceva, cere-i să respire adânc, să-și lase umerii jos. Rotește corpul la 45 de grade față de aparat și întoarce capul spre tine; poziția aceasta subțiază silueta și relaxează postura. Mâinile pun adesea probleme: dă-le ceva de făcut, de exemplu să țină o cană sau să le sprijine pe un spătar. Un zâmbet natural vine dintr-o glumă, nu dintr-un „zâmbește!”.
Greșeala 5: fundalul care concurează
Un copac care pare că iese din capul persoanei, un afiș colorat sau o mulțime în spate distrag atenția. Mută persoana cu câțiva pași, caută un fundal liniștit și departe de subiect, apoi folosește o diafragmă deschisă ca să-l estompezi. Culorile hainelor contează: tonurile care contrastează cu fundalul detașează persoana, iar cele identice o pierd în decor.
Greșeala 6: focalizezi pe loc greșit
- Focalizează pe ochiul cel mai apropiat de aparat.
- La diafragme deschise, o mică eroare face ca vârful nasului să fie clar și ochii moi.
- Pe telefon, atinge ecranul pe ochi și ajustează luminozitatea pe față.
- Verifică cadrul mărit, înainte să anunți că ai terminat.
Greșeala 7: editarea care șterge persoana
Netezirea excesivă a pielii, subțierea feței sau schimbarea trăsăturilor creează un aspect de păpușă și este vizibilă imediat. Ajustează luminozitatea, redresează culoarea pielii, scoate o eventuală dominantă și redu discret imperfecțiunile trecătoare, cum ar fi o pată. Păstrează textura: pielea fără nicio textură arată artificial și nu mulțumește pe nimeni, nici măcar pe cel fotografiat. Dacă nu ești sigur, arată persoanei rezultatul și lasă-o să aleagă.
Lumina ajutătoare: cum o improvizezi acasă
Nu ai nevoie de echipament de studio. O fereastră mare, o perdea subțire care difuzează lumina și un carton alb sau o față de masă luminoasă ținute la nivelul pieptului redau lumină în umbrele de sub bărbie. Dacă fotografiezi seara, o lampă cu abajur alb, plasată lateral, dă un rezultat plăcut. Evită becul din tavan, care coboară umbrele pe față, și combinațiile de surse cu temperaturi diferite, care colorează pielea neuniform. Încearcă o poziție simplă: persoana aproape de fereastră, tu în fața ei, cu lumina venind dintr-o parte.
Hainele contează și ele. Culorile simple, fără modele foarte încărcate, lasă fața în centrul atenției, iar un guler sau o eșarfă de culoare apropiată de ten oferă un aspect unitar. Dacă persoana se simte neconfortabil într-o ținută, acest lucru se va vedea în expresie, deci lasă-o să aleagă cu ce se simte bine.
Cum comunici cu persoana fotografiată
Un portret bun este jumătate tehnică și jumătate relație. Explică ce urmează, arată câteva cadre pe ecran, cere părerea persoanei și adaptează. Cine se simte respectat se relaxează, iar relaxarea se vede. Evită comentariile despre aspect, chiar și cele cu intenții bune, și încurajează mai degrabă acțiunea: „rămâi așa”, „super, mai încă unul”.
Pentru o înțelegere pas cu pas a lumii compoziției și luminii, secțiunea dedicată compoziției oferă materiale grupate pe teme. Pe FlashPlus poți urmări traseul de la tehnică la echipament. Un portret flatant nu cere un studio, ci atenție la lumină, la distanță și la omul din fața obiectivului.
